Într-o eră digitală, dominată de tehnologie, progres și viteză, în care accesul la informație e la un click distanță, succesul poate veni la orice vârstă. Atât timp cât ai capacitatea de a învăța, dorința de a evolua și de a produce o schimbare semnificativă în societate, că ai 17 sau 50 de ani e absolut irelevant. Iar cea mai bună dovadă în acest sens sunt protagoniștii acestui material.
„Vrem să îi încurajăm pe copii să facă robotică, în special pe cei care nu au resurse. Încercăm să strângem fonduri și sponsori pentru o campanie prin care să dăruim două laboratoare noi. – Alexandru Radu
Alexandru e în clasa a XII-a și de patru ani face parte din Quantum Robotics, echipa de robotică a Liceului Teoretic Internațional de Informatică București, înființată în 2017 „de un grup de elevi olimpici la diferite materii, precum fizică, informatică, matematică, biologie, care își doreau să exceleze în domenii aplicate care nu se predau la școală. Pasiunea lui Alexandru pentru informatică a apărut încă din gimnaziu, când a început să participe la diverse olimpiade și concursuri. Cu toate astea, recunoaște că interesul pentru „partea de hardware, de asamblare, de design și de mecanică a apărut în momentul în care a ajuns la liceu și a avut oportunitatea de a se înscrie în programul de robotică. După doi ani a ajuns liderul departamentului de hardware, iar astăzi coordonează întreaga echipă, din care fac parte aproximativ 20 de elevi, printre care și un număr considerabil de fete.
Trebuie să recunosc că, până să vorbesc cu Alexandru, nu aveam nici cea mai mică idee despre robotică, că un astfel de domeniu e atât de dezvoltat în România, în special în rândul adolescenților, și că suntem un adversar redutabil în competițiile internaționale, motiv pentru care l-am rugat să-mi explice activitatea echipei exact ca unui copil de opt ani. „În primul rând, Quantum Robotics funcționează ca un mic business, începe Alexandru să-mi povestească. „Avem patru mari departamente pentru a putea să ne organizăm mai bine. Avem departamentul de hardware, de programare, de manufactură și de PR & Marketing. Fiecare dintre aceste departamente are un coordonator, iar întreaga echipă este condusă de un lider care supervizează departamentele, gestionează comunicarea dintre acestea și se asigură că task-urile sunt îndeplinite. Deși sunt îndrumați de câțiva mentori adulți, printre care se numără și „câțiva foști membri ai echipei, profesorul de informatică al liceului și tatăl unui fost elev, toate deciziile-cheie și lucrurile care se întâmplă atât în domeniul tehnic, cât și în domeniul non-tehnic, sunt luate de noi, elevii.
Din 2017, de când a fost înființată, echipa Quatum Robotics a „participat la diverse competiții, festivaluri, târguri de știință și conferințe, atât în țară, cât și în afară, în SUA, Rusia, Coreea de Sud sau Canada, reușind să obțină un palmares impresionant. Cu toate astea, cel mai important concurs, spune Alex, rămâne First Tech Challenge (FTC), o competiție de robotică cu tradiție în SUA. „Aceasta începe în septembrie, când ne este dată tema și jocul pe care trebuie să îl urmărim cu robotul, și se derulează pe parcursul mai multor luni. De obicei, prima competiție de calificare are loc în decembrie-martie, urmată apoi la câteva luni distanță de etapa națională. În cele din urmă, are loc etapa finală, campionatul mondial, care se desfășoară mereu în Statele Unite ale Americii.
Tema concursului variază de la an la an, și, așa cum spune Alexandru, de obicei este „o metaforă pentru problemele cu care lumea se confruntă la momentul respectiv. De exemplu, anul trecut roboții trebuiau să reușească să depoziteze niște mici cuburi și sfere. Practic, provocarea noastră era să dezvoltăm roboți care să rezolve problemele din domeniul logisticii. Anul acesta, cum tema este energia, trebuie să luăm câteva conuri de pe teren și să le punem pe niște bețe foarte înalte, să le deplasăm în anumite poziții pentru a forma circuite pe teren. Cele două elemente, bețele și conurile, sunt o metaforă pentru electricitate. Scopul acestei competiții este să învățăm să lucrăm cu roboți pe care mai târziu să îi folosim în rezolvarea problemelor lumii adevărate.
Dacă te-am pierdut, să revenim la explicații ceva mai simple. Ca să înțelegi mai bine lucrurile la care face referire Alexandru, trebuie să știi că First Tech Challenge se desfășoară în două etape. Prima dintre ele durează două minute și jumătate și constă într-o probă practică, în care roboții sunt puși într-un teren. „În primele 30 de secunde, robotul trebuie să fie autonom, să se miște singur pe teren, iar în celelalte două minute se joacă meciuri, în care roboții sunt controlați cu ajutorul unor joystick-uri. În acestă etapă, roboții trebuie să îndeplinească anumite obiective.
Roboții sunt conduși de doi oameni din echipă, iar aceștia sunt puși în fața unei provocări nu doar fizice, ci și mintale. Pe de o parte, trebuie să ai un timp de reacție foarte mic, să ai o foarte mare dexteritate în degete, și pe de altă parte, trebuie să faci față stresului competiției. E un stres enorm când știi că ceea ce faci cu degetele tale timp de două minute poate duce la câștigarea sau pierderea meciului.
În partea a doua a competiției, echipele trebuie să prezinte întregul proces de dezvoltare a roboților, dar și celelalte activități pe care le-au întreprins de-a lungul anului. „Trebuie să spunem cum am creat robotul din punct de vedere tehnic, ce am schimbat, cum am trecut peste anumite probleme, dar și cum ne organizăm, cum ne împărțim pe departamente, cum luăm legătura cu potențialii sponsori, cum promovăm ingineria, tehnologia, valorile concursului, lucrul în echipă și alte lucruri de genul acesta. În urma acestei prezentări detaliate, jurații oferă șase premii: patru tehnice, care urmăresc designul robotului și procesul acestuia, și două non-tehnice, care urmăresc activitatea generală a echipei.
În ceea ce privește competiția din acest an, Alexandru spune că cea mai mare provocare e legată de faptul că „terenul e mult mai încărcat cu obiecte decât de obicei și roboții trebuie să facă mai multe lucruri. Așa că mi se pare că o să conteze mult mai mult pregătirea celor două persoane care conduc robotul. Dar, de asemenea, vom avem nevoie și de un robot foarte capabil. În momentul de față, au deja o primă variantă a robotului și lucrează la „câteva îmbunătățiri atât pe partea de proiectare, cât și pe partea de asamblare.
Vorbind cu Alexandru despre ce implică mai exact dezvoltarea unui robot, îmi spune că „sunt multe utilaje și unelte de care avem nevoie. Sunt scule precum bormașina liniară, freza pe care putem să o operăm de la calculator, imprimantele 3D și multe alte unelte care costă foarte mult și pentru care avem nevoie de finanțare. De altfel, doar costul unui robot ridicându-se undeva la 1.500-2.000 de euro. În ceea ce privește materialele, spune că de cele mai multe ori le prelucrează ei singuri, în laborator, „cum ar fi câteva piese de aluminiu create pe acea freză liniară. De asemenea, folosim foarte multe piese de plastic făcute la imprimantele noastre 3D, dar și piese modulare pe care le cumpărăm de la alți distribuitori. Încercăm să refolosim aceste piese de la an la an, și de cele mai multe ori după competiție dezasamblăm roboții și reutilizăm componentele lor. Întregul proces presupune extrem de multă muncă, membrii echipei ajungând să petreacă și câte opt ore în fiecare zi în laboratorul liceului. „Dar avem o pasiune foarte mare pentru ceea ce facem și, într-un fel, timpul ăsta pe care îl dedicăm roboticii trece foarte repede în comparație cu momentele în care înveți pentru Bac, îmi spune Alexandru râzând.
Însă cea mai provocare nu constă neapărat în dezvoltarea propriu zisă a robotului, ci „în faptul că trebuie să facem atât de multe lucruri, atât de diferite. Încercăm să excelăm atât din vedere tehnic, cât și din punct de vedere non-tehnic. Și cred că un lucru foarte greu pentru noi, cel puțin în momentul de față, este pur și simplu greu să facem atâtea lucruri, să ținem pasul cu atâtea chestii noi în ambele domenii, să ne împărțim task-urile într-un mod cât mai eficient.
În prezent, pe lângă pregătirea pentru FTC, Quatum Robotics pregătește și cel mai important eveniment de voluntariat pe care l-au făcut până acum. „Vrem să îi încurajăm pe copii să facă robotică, în special pe cei care nu au resurse. Sunt foarte multe echipe sau elevi care nu au atât de mult noroc ca noi, care dispunem de resurse, de sponsori, de o școală bună. Și de aceea încercăm să strângem fonduri și sponsori pentru a porni o campanie prin care să dăruim două laboratoare noi echipelor care nu au resursele necesare pentru a-și dezvolta activitatea.
Cu cât vor exista mai mulți tineri interesați de domeniul roboticii, cu atât viitorul nostru va fi mai bun, crede Alex, convins fiind că device-urile și programele pe care generația sa le va dezvolta „ne vor face viața mai ușoară. Iar ăsta este și planul lui. Chiar dacă momentan de-abia a aplicat la câteva facultăți din Olanda și din Statele Unite, în viitor i-ar plăcea să inventeze un robot care să îndeplinească sarcinile riscante pe care oamenii care lucrează, de exemplu, în uzine sau fabrici, încă trebuie să le facă ei înșiși. „Vreau să mă folosesc de tehnologie pentru a ajuta cât mai mult oamenii, îmi spune încrezător Alex la final. De-abia așteptăm să îl privim împlinindu-și scopul.