Alexandra Șipa: „Am venit acasă pentru a contribui cu ceva aici“

„Visul meu e să am o fabrică mică în Bacău, de unde e familia mea și unde e nevoie de astfel de slujbe de calitate pentru a încetini exodul de persoane în străinătate. – Alexandra Șipa

Când Alexandra Șipa a apărut pe scena modei internaționale, odată cu prezentarea colecției sale de absolvire de la prestigioasa școală londoneză Central Saint Martins, toate revistele de profil au observat-o. Așa se face că piesele din colecția Romanian Camouflage, broderii realizate manual din deșeuri de cabluri electrice, au ajuns în editoriale foto spectaculoase și au îmbrăcat-o chiar și pe Barbie într-un proiect special, care a încheiat un ciclu, pentru că Alexandra obișnuia să îmbrace celebrele păpuși în copilărie. Hainele, inspirate de Bacăul în care și-a petrecut copilăria în vizite la familia mamei sale, reflectau atmosfera casei și a vremii, cu un aer totodată vesel și nostalgic. Câțiva ani mai târziu, Alexandra s-a întors în țară, la București, „în principal pentru a contribui cu ceva aici, lucru despre care îmi spune că este deja o tendință printre cunoscuții ei care au absolvit școli în străinătate. A luat decizia și pentru că o colaborare de la distanță cu o companie străină i-a oferit confortul financiar pentru această încercare, iar acum, îmi spune, „totul se rezumă la: pot trăi aici făcând ce fac sau trebuie să plec din nou în altă țară?. Prima impresie, după revenire, a fost pozitivă, mai cu seamă că a lucrat excelent cu oameni care au terminat același liceu, Tonitza, ca și ea, pentru lookbook-ul noii sale colecții, iar colaborarea „îmi aduce enorm de multă fericire. Îi place și ideea de a încerca să facă ceva „într-un mediu al modei mai nedezvoltat față de orașele mai cunoscute. Să începi de jos, în comparație cu celelalte centre de design din Europa, e ambițios și o provocare pe care vreau să o încerc cât îmi va fi posibil financiar.

Cu perspectiva omului care a lucrat o vreme în afara țării, spune că în scena locală de modă nu există suficient sprijin pentru designeri tineri, astfel încât aceștia să vândă în magazinele tip department store din România („pentru mine, partea comercială a industriei de modă din România e extrem de opacă și încăpățânată), dar și că, în școli, tinerii sunt învățați „să copieze, nu să gândească.  
„Cel mai nociv pentru dezvoltarea unui designer e să creadă că ce îl face pe el unic nu e important, nu e creativ și nu e esențial de dezvoltat. Din nou și din nou ideea principală cimentată de mulți profesori în programele astea e: «Cei din Vest fac cel mai bine și noi să nu ne obosim să facem ceva nou, mai bine să îi copiem, că noi nu suntem capabili de mai mult».
Ce spune asta? Ca român, ca slav, ca est-european, influențele, experiențele tale nu sunt suficient de importante sau nu la fel de importante ca ce se întâmplă în Vest. (…) E esențial să se facă schimbări majore aici, în România, pentru talentele care nu au posibilitatea să obțină o educație în altă parte și să le poate fi dezvoltat potențialul aici.
De aceea, Alexandra își îmbrățișează originile și le transpune permanent potențialul estetic (și nu numai) în hainele pe care le realizează: „România e atât de bogată în influențe istorice și contemporane pentru artă și design. Eu doar arăt o bucățică minusculă, din viața mea personală și din experiențele mele de aici, care poate fi transformată într-o fantezie. Eu mă simt foarte confortabil oriunde e dezordine, sincer. Îmi place că ies la plimbare și văd 3749 de stiluri de arhitectură și văd istoria bogată de influențe (naturale sau forțate) pe care o are România. E așa un loc unic.

Despre ultima sa colecție, Uncertain Kings, spune că este rezultatul unei lungi perioade de transformare și pauze pentru ea și partenerul său, Lucas, și că a fost un prilej să își înțeleagă limitele și să-și organizeze viața astfel încât să nu mai fie mereu obosită. Conceptual, însă, „ideea de bază e noblețea spiritului est-european. Am explorat subiectele care mi-au atras atenția în ultimul an. Magnificența sentimentelor familiare. Viața ca un spectacol. Nevoia de a fi văzută, grandioasă, dramatică, dusă la extrem. Dezintegrarea lumii corporative. Forța de muncă în descompunere. Ca să redea toate aceste idei, a continuat să dezvolte tehnica de dantelă din cabluri electrice pe care a mai folosit-o: „E foarte important pentru mine ca finisajul pieselor din cabluri electrice să fie cât mai fin, delicat și purtabil. Din nou, cabluri au fost cumpărate sau donate de electricieni sau oameni care aveau surplus în casă sau din proiecte mari din care rezultau deșeuri de acest tip. În același ton, fiecare piesă are un element de reciclare sau reducere a deșeurilor. „De exemplu, pentru costumul deșirat din lână și denim, am dezvoltat tehnica de producție mai întâi, apoi am căutat material de lână surplus de la fabrici și am cumpărat blugi de la second hand-urile din București, pe care i-am prelucrat în atelier după. E un mic exemplu care arată felul meu de-a gândi când vine vorba de producție. A și experimentat cu materiale noi, a folosit resturi pe care le căra după ea de ani de zile, a cumpărat de la un magazin de surplus de la fabrici din Italia, „deci cam tot ce folosesc are o poveste scurtă în spate și îmi place că în felul ăsta formez un atașament aparte cu hainele pe care le produc. Sunt mult mai apropiată emoțional de produsul final.
O întreb în final care mai e azi rolul modei, în vremuri de criză, și cum mai reușește această industrie creativă să reflecte schimbările care au loc în societate. „Până la urmă, industria modei e o industrie comercială și rolul ei principal e să ofere slujbe bune, de calitate și bine plătite oamenilor. Evident, asta e realitatea doar pentru un grup foarte mic de oameni implicați în industria modei, dar ăsta e idealul. Visul meu e să am o fabrică mică, cândva, în Bacău, de unde e familia mea și unde e nevoie de astfel de slujbe de calitate pentru a încetini exodul de persoane în străinătate, căutându-și de lucru.
Alt lucru pe care moda îl ajută e prezervarea si dezvoltarea culturii locale. E unul dintre multele feluri în care oamenii își păstreaza originea și esența ca grup.

Autor: Ioana Ulmeanu

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK