Michelle Obama se apropie vertiginos de sfarsitul mandatului ei intr-o functie de un simbolism aparte, pe care a reusit sa o transforme intr-o institutie semnificativa. Dar cum?
Michelle Obama a reusit, in cei opt ani in care a fost Prima Doamna a Statelor Unite ale Americii, sa devina un adevarat simbol. Si nu, nu in sensul in care o facea, cu decenii in urma, Jackie Kennedy, probabil cea mai demna concurenta a ei la acest titlu. Michelle Obama a fost acolo si ceva mai mult. Dar intai sa o punem un pic in context.
Michelle Obama este prima Prima Doamna african-americana a Statelor Unite. Numai lucrul acesta este suficient de semnificativ incat sa ii asigure un loc cald in istorie absolventei de drept care s-a casatorit in 1992 cu viitorul presedinte Barack Obama. Dar ce a facut ea cu locul pe care l-a ocupat e cu totul alta poveste. Sigur, ca orice femeie aflata in aceasta postura speciala (atat de speciala incat nici nu exista in cele mai multe tari ale lumii si atat de delicata incat a creat presiuni uriase pe umerii lui Carmen Iohannis, sotia presedintelui Romaniei, de exemplu), Michelle s-a asigurat in primul rand ca isi indeplineste niste obligatii cat se poate de naturale.
A vizitat centre pentru persoane fara adapost, a sustinut schimbarile legislative ale sotului sau, a gazduit receptii care se concentrau pe drepturile femeilor. Pe masura ce implicarea ei in miscari politice a crescut, desigur ca s-au gasit si oameni care sa ii reproseze astfel de aliante. Michelle nu s-a dat inapoi, ba dimpotriva. Pe masura ce timpul trecea, implicarea ei in altfel de initiative, de la cele care sustineau familiile veteranilor la sprijinirea femeilor in a gasi un echilibru intre cariera si viata de familie a crescut.
Ceva mai tarziu Michelle Obama a inceput sa lupte impotriva obezitatii, o problema majora de sanatate in tara sa. Apoi s-a alaturat campaniei internationale care cerea recuperarea grabnica a fetelor rapite in Nigeria.
Si in tot timpul acesta a devenit o parte integranta a culturii pop, prin prezenta necontenita in emisiuni, prin aparitiile stylish, prin participarea atenta la tot felul de evenimente pe care le-a girat prin propria prezenta. Fie ca a sustinut productia locala de moda, purtand haine create de designeri sau de brand-uri americane, fie ca a dansat pe scena ca sa sustina cauza Lets Move impotriva obezitatii, Michelle Obama este o femeie care a reusit sa devina un reper.
Cu atat mai interesant este faptul ca ea a reusit sa fie atat de simpatizata si respectata cu cat exact aceleasi lucruri pe care oamenii le iubesc la ea (implicarea, ambitia, dorinta de a fi mai mult decat o sotie decorativa a unui presedinte) sunt chiar lucrurile pe care aceiasi oameni le-au reprosat, de-a lungul timpului, unei alte Prime Doamne cu o cariera asemanatoare – Hillary Clinton. Caci daca implicarea, discursurile inaltatoare, cauzele si scopurile au facut din Michelle Obama icon-ul care este astazi, nu aceeasi reteta a fost valabila pentru aliata ei, fosta candidata la cea ma inalta functie in stat, pe care Obama insasi a sustinut-o la mitinguri si tot soiul de intruniri electorale.
Nu e usor sa fii Prima Doamna – acest lucru este cert. Dar poate ca cel mai greu lucru la o astfel de functie este sa incerci sa depasesti atributiile clasice pe care le are o astfel de pozitie. Si, din acest punct de vedere, Michelle Obama seamana cumva cu fiecare dintre noi, cu orice femeie care a incercat, de-a lungul timpului, sa faca si sa fie mai mult decat i s-a spus ca ar trebui. Nu e usor, dar uneori tocmai aici sta provocarea si tot aici sta si satisfactia. Si, daca Michelle Obama ne inspira, este pentru ca ne recunoastem, pastrand proportiile, in felul in care ea a ales sa faca lucrurile – sau, cel putin, ne dorim sa ne recunoastem intr-o astfel de femeie.
Foto: Hepta