De ce avem nevoie de un #WomensMarch in Romania, de Patricia Luiza Blaj

Am petrecut mai putin timp pe internet in ultimele doua saptamani pentru ca viata reala' m-a lovit din plin cu o lista de to-do care m-a lasat fara aer (si nu intr-un mod erotic, din pacate). Cu toate acestea, in aceasta dimineata am dat toate celelalte indatoriri la o parte si mi-am permis sa ma rasfat cu cateva fotografii de la #WomensMarch. Ceea ce a inceput cu o postare pe Facebook a unei bunici suparate, s-a transformat intr-un mars, care s-a desfasurat la nivel mondial, unind astfel 2,5 milioane de femei. Va puteti imagina? Mi se face pielea de gaina doar gandindu-ma la asta. Dar apoi, citind un articol care include cate o fotografie din fiecare oras care a participat la mars, am fost cuprinsa de un sentiment de tristete/suparare/dezamagire fata de faptul ca Romania nu era pe acea harta – chiar si Antarctica era acolo. Antarctica – stiti, continentul acela care nici macar nu e locuit permanent? Putin mai tarziu am aflat ca ceva s-a intamplat si in Bucuresti, cu toate acestea, a fost destul de spontan, prin urmare, putini oameni s-au adunat. Acest lucru a fost, teoretic, un mars in solidaritate cu femeile din America, asa ca hai sa spunem ca e destul de usor de inteles. Cu toate acestea, au mai avut loc si alte incercari de a organiza marsuri in Romania pentru drepturile si siguranta femeilor sau impotriva violentei pe care acestea le indura, care nu au avut parte de mult mai multa participare – si asta este trist, pentru ca traim intr-o tara patriarhala si misogina si avem nevoie cu disperare de un #WomensMarch in Romania. Daca nu ma credeti, aici sunt cateva motive care v-ar putea convinge:

– Prima data cand am fost agresata sexual aveam sase ani. Un grup de baieti cu care obisnuiam sa ma joc in fiecare week-end petrecut la bunica mea, m-au prins si m-au tarat intr-un loc ascuns in spatele garajelor si au inceput sa ma atinga peste tot si sa imi traga hainele, in timp ce repetau s-o futem, s-o futem'. Tipam si incercam sa scap – am avut norocul ca cineva sa vina inspre noi si baietii au fugit. Am fugit, la randul meu, inapoi in casa si mi-a fost atat de rusine incat nu am spus nimic nimanui din familia mea pana in ziua de azi.

– Prima data cand am vazut un penis in „viata reala” a fost atunci cand eram cu cea mai buna prietena in Piata Unirii, inainte sa mergem la scoala, locul cel mai central din Cluj. Am observat ca un om asezat pe o banca din apropiere se uita la noi intr-un mod ciudat. Cateva minute mai tarziu cand m-am uitat din nou acesta se masturba, inca uitandu-se la noi. Pe atunci eram in clasa a saptea.

– A doua, a treia si a patra oara cand am vazut un penis a fost cand mergeam acasa de la scoala. Pe drum trebuia sa trec printr-o parte mai izolata a parcului din cartierului meu. Acolo era un loc unde le placea sa se masturbeze, deoarece ei erau relativ ascunsi, dar puteau sa vada perfect pe cine trecea.

Citeste si:
Vocea de la telefon

– A existat si un moment in care am simtit ca viata mea e realmente in pericol, cand ma plimbam cu o prietena, in apropierea aceluiasi parc. Stateam pe iarba, ascultam muzica si povesteam. Am vazut un tip destul de ciudat mergand pe strada in fata noastra – ceea ce mi-a atras atentia a fost faptul ca se uita la noi si zambea intr-un mod care imi dadea fiori. Nu-mi amintesc exact motivul, dar la un moment dat ne-am decis sa ne mutam patura pe iarba de cealalta parte a strazii. Dupa putin timp am vazut acelasi barbat apropiindu-se prin spatele locului in care am stat noi cu doar cateva minute inainte. Dupa ce s-a uitat in jur si ne-a vazut, a continuat sa mearga. Ni s-a parut putin ciudat, dar nu ne-am gandit prea mult la asta. Ceva mai tarziu, un politist a venit catre noi si ne-a intrebat daca am vazut un barbat care – surpriza – era exact barbatul pe care il tot vedeam, care ne dadea tarcoale. I-am spus ca l-am vazut si i-am aratat directia in care a mers, apoi l-am intrebat de ce il cauta. Politistul ne-a spus ca voiau sa-l aresteze pentru ca a violat 6 femei. Mi s-a facut rau si am fugit direct acasa. Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca nu venea politia.

Citeste si:
Felurile violentei

In cazul in care experienta mea in ceea ce priveste agresiunea sexuala, copil fiind, nu este destul de convingatoare, lasati-ma sa va prezint niste statistici:

• – 'Violenta impotriva femeilor' a fost recunoscuta ca si concept in legislatia din Romania in septembrie 2016.
• – Autoritatile Statului colecteaza date detaliate DOAR pentru cazurile de violenta in familie, si asta incepand din luna februarie 2014. Pentru celelalte tipuri de violenta impotriva femeilor nu exista cifre detaliate.
• – Conform studiului FRA din 2014, 1 din 4 femei din Romania a fost agresata fizic sau sexual de partenerul sau cel putin o data in viata, iar 75% dintre aceste cazuri nu au fost raportate
• – 600.000 de femei au fost la un moment dat victime ale violentei sexuale
• – In Romania, politia decide modul in care actioneaza in cazul in care soliciti un ordin de restrictie, deoarece nu exista vreo norma de punere in aplicare, specificata de lege.
• – Ministrul care se ocupa de drepturile femeilor si violenta impotriva femeilor este un barbat – nu spun ca un barbat nu ar putea (daca ar vrea) sa inteleaga si sa lupte pentru drepturile femeilor, dar cititi ideea mai sus.
• – In ultimele 14 luni cel putin doua femei victime ale violentei domestice au fost ucise de agresorul lor desi aveau ordine de protectie in vigoare.
• – In primele luni din 2016, au fost raportate 81 de cazuri de viol in familie
• – 55% dintre romani considera ca VIOLUL ESTE JUSTIFICAT in anumite situatii
• – 33% dintre romani sunt de parere ca nu ar trebui sa fie in afara legii controlul asupra partenerei/partenerului prin interzicerea contactarii familiei sau prietenilor, prin privarea accesului la bani sau prin confiscarea telefonului mobil sau a documentelor oficiale
• – Avem intregi judete si sectoare ale Capitalei in care nu exista deloc adaposturi, nici publice, nici private, pentru victimele violentei in familie: Caras Severin, Calarasi, Constanta, Mehedinti, Olt, Satu Mare, Salaj, Tulcea, Timis, Vrancea, Sector 2, Sector 4, Sector 6. *

Deci … nu vorbim doar despre salarii egale, glume sexiste sau oportunitati egale in Romania. Nu. Femeile din Romania se confrunta cu pericole reale in fiecare zi si exista mii de femei care sunt victime ale abuzurilor domestice si nu au cui sa se adreseze pentru ajutor. Sunt femei care sunt violate si care ori sunt invatate sa le fie rusine si sa nu spuna nimic, ori nu li se face dreptate din cauza sistemului corupt si care functioneaza, parca, impotriva noastra. Doamnelor, oare cat timp mai stam linistite, in tacere? Pana cand? Cand iesim si noi in strada sa ne cerem drepturile?

*date si statistici preluate din scrisoarea deschisa catre Guvern a Retelei pentru prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor

Citeste alte articole de Patricia Luiza Blaj pe www.theoutsiderz.com.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK