Afla totul despre Lupita Nyong’o, una dintre cele mai faimoase actrite ale momentului!

„Nu cred ca noi, actorii, avem cu adevarat cariere; avem o serie de experiente”

ELLE: Ca actrita, esti constant judecata de altii: regizori, public, media. Cum gestionezi asta?
LUPITA NYONG’O: Incerc sa ignor acest aspect. Mama imi spune mereu ca fiecare job are si partile lui rele si urate, pe care trebuie sa le suporti. Pentru actori, acest lucru este judecarea constanta din partea publicului, ce vine odata cu notorietatea.

ELLE: Ti-ai dorit dintotdeauna sa fii actrita?
L.N.: Da, toata viata. Mi-am dorit sa fiu actrita chiar inainte de a sti ca asta e o profesie. In copilarie, imi placea sa-mi imaginez lucruri si sa joc teatru. Toata lumea stia ca ma ascundeam prin dulapuri si ma jucam cu papusile, in timp ce alti copii erau pe afara cu bicicletele si se distrau in alte feluri. Mama m-a alintat mult timp spunandu-mi mini-astronaut, pentru ca visam cu ochii deschisi, chiar si in timpul mesei. Intotdeauna incercam sa ma implic in piesele de teatru de la scoala, iar daca nu se montau, imi faceam propriile piese si-mi pacaleam prietenii sa joace in ele.

ELLE: Cum ti-ai inceput cariera?
L.N.: Nu cred ca noi, actorii, avem cu adevarat cariere; avem o serie de experiente. Am avut primul rol ca actrita profesionista la varsta de 14 ani. Am jucat in piesa „Romeo si Julieta”, montata la Kenyan Repertory Theatre, cunoscut si ca Phoenix Players LTD.

ELLE: „12 ani de sclavie” a fost primul tau film. Ti-a venit usor sa joci in fata camerei?
L.N.: Inainte de „12 ani de sclavie”, am jucat intr-un serial TV numit „Shuga”. A fost o chestie fireasca, dar nu ma simteam in largul meu. E o diferenta intre a te simti firesc si a te simti confortabil. De exemplu, sa aduci pe lume un copil e un lucru firesc, dar deloc usor. La fel este si cu jucatul: a fost inconfortabil, cu siguranta, dar a fost cat se poate de natural, pentru ca stiam ca acolo trebuie sa ma aflu.

ELLE: Cum iti alegi rolurile? Cauti ceva anume?
L.N.: Daca inteleg ceva intim in legatura cu un rol, sau daca un personaj are o latura misterioasa si ma face sa-mi pun intrebari, atunci s-ar putea sa-mi doresc sa joc acel rol. Dar daca totul este evident si usor de descifrat, s-ar putea sa nu fiu interesata. Trebuie sa-mi doresc sa pun intrebari.

ELLE: Imaginea ta ca actrita este constant judecata de altii: regizori, public, media. Cum gestionezi asta?
L.N.: Incerc sa ignor acest aspect. Mama imi aminteste ca fiecare job are si partile lui rele si urate, pe care trebuie sa le suporti. Pentru actori, acest lucru este judecarea constanta din partea publicului. Vine o data cu notorietatea.

Citeste si: 18 intrebari scurte pe Lupita Nyong’o

„Am primit un premiu foarte greu”

ELLE: Ai primit premiul Oscar pentru cea mai buna actrita intr-un rol secundar. Cum te-ai simtit cand ti-ai auzit numele rostit pe scena?
L.N.: Am fost derutata. Era atata zgomot in capul meu incat nu eram sigura daca eu mi-am rostit numele sau altcineva. Adica acele cateva momente care se scurg intre celebra fraza „iar premiul Academiei ii este acordat si anuntarea castigatorului sunt parca suspendate in timp si atat de chinuitoare. Intre bataile inimii si zgomotul din capul meu, tot ce puteam sa aud era: „Lupita Nyongo ai luat Oscarul, Lupita Nyongo n-ai luat Oscarul. Apoi a fost anuntat numele meu si l-am auzit pe fratele meu urland. Am stiut din strigatul lui ca era vorba despre numele meu. A fost foarte derutant, genul de experienta cand simti ca-ti parasesti corpul si te vezi de undeva din exterior.

ELLE: Inainte de nominalizarea la Oscar, a existat foarte multa valva in jurul faptului ca vei fi nominalizata si ca vei castiga. Ti-a trecut prin cap ca ar fi posibil?
L.N.: Pentru ca 12 ani de sclavie a fost primul meu film, nu stiam ce inseamna aia valva. Pana la urma, cei care fac valva nu sunt cei care voteaza. Asa ca nu aveam nici un motiv sa ma gandesc ca e un lucru mai posibil decat altele. N-a insemnat nimic pentru mine pana cand n-am primit nominalizarea. Abia atunci posibilitatea a devenit reala.

ELLE: Acum, ca ai castigat Oscarul, cum ti-a schimbat asta viata?
L.N.: Ei bine, am primit un premiu foarte greu. In afara faptului ca am devenit mai vizibila, nu pot sa-ti spun, de fapt, cum mi-a afectat viata in mod direct acest premiu; pentru mine este mai mult un memento ca lucrurile care par imposibile sunt posibile.

ELLE: Faci parte din distributia filmului „Non-Stop”, regizat de Jaume Collet-Serra. Care sunt cele mai frumoase amintiri din timpul filmarilor?
L.N.: Imi amintesc de toate acele replici, care nu erau mai lungi de o propozitie. Pentru ca am jucat rolul unei insotitoare de zbor, a trebuit sa repet toate replicile rostite in situatii de urgenta, iar oamenii radeau si se distrau pe seama mea. A fost foarte amuzant. Jaume mai face gluma asta si astazi.

ELLE: Te-ai alaturat recent distributiei din „Razboiul stelelor: Episodul VII”. Cum este sa faci parte din aceasta saga legendara?
L.N.: Sunt super-entuziasmata sa ma mut pe o alta planeta pentru o vreme si, mai ales, in compania unui grup asa de talentat. V-am zis ca mama imi spunea ca sunt un mini-astronaut, acum se pare ca sunt chiar nevoita sa fiu unul.

ELLE: Dar din familia Lancôme cum este sa faci parte, alaturi de alte actrite celebre, cum ar fi Julia Roberts, Penélope Cruz si Kate Winslet?
L.N.: Le respect si le admir pe toate, si stiu ca sunt intr-o companie foarte selecta. Am intalnit-o pe Julia Roberts de cateva ori. Este o persoana calda si frumoasa, asa cum apare si in reclamele „La Vie est belle. Prima oara cand am intalnit-o, si-a scos telefonul si mi-a aratat poze cu familia ei. Pentru mine, acesta este un mesaj de pace si bune intentii in zilele noastre.

Citeste si: 18 intrebari scurte pe Lupita Nyong’o

„E frumos sa fii inspirat si apoi sa-i inspiri pe altii la randul tau”

ELLE: Te identifici ca fiind de origine mexicano-kenyana. Iti simti aproape radacinile?
L.N.: De fapt, sunt mexi-kenyana. Este un termen pe care l-am inventat in gluma in timpul unui interviu, dar acum imi place foarte mult. Da, ma simt foarte aproape de radacinile mele. Sunt experientele mele, iar aceasta mostenire m-a ajutat sa ajung astazi aici.

ELLE: Esti cel de-al doilea copil al unei familii cu sase copii. Cum e sa cresti intr-o familie asa de numeroasa?
L.N.: Foarte zgomotos si agitat. Tot timpul se intampla cate ceva.

ELLE: Ai absolvit programul de actorie de la Yale Univeristy, School of Drama. Poti sa ne spui mai multe despre aceasta experienta?
L.N.: Au fost cei mai buni ani de scoala din viata mea. Am ajuns acolo, desi n-aveam nici o pregatire, si a fost asa o bucurie sa fiu intr-o institutie cu un grup de oameni care iubeau atat de mult acelasi lucru pe care il iubeam si eu. Este un program plin de provocari si treci printr-o multime de experiente, in timpul carora te indoiesti de tine si de ceea ce stii despre tine. Inainte de a absolvi, stiu ca ma simteam destul de satisfacuta gandindu-ma ca, daca nu voi mai juca vreodata, e OK, pentru ca mi-am oferit acesti trei ani, doar concentrandu-ma pe asta si pretinzand de la mine lucruri la care nu m-as fi gandit vreodata. De exemplu, a trebuit sa invat sa vorbesc cu accent irlandez si m-am intrebat cand imi va mai folosi in viata chestia asta. Dar sunt fericita! M-am dezvoltat in aceasta directie si asta mi-a adus multe satisfactii.

ELLE: Care sunt modelele tale?
L.N.: Cred ca este important sa ai mai multe modele, pentru ca atunci nu idolatrizezi doar o singura persoana. In primul rand, mama mea, pentru ca este o femeie implinita. Ador la ea faptul ca nu se teme sa spuna atunci cand nu stie un lucru. Asta inseamna adevarata putere. Apoi, un alt model este Oprah, pentru ca este un bun exemplu de femeie obisnuita cu un dar extraordinar, pe care l-a folosit pentru a face atat de mult bine in lume. Cate Blanchett, o actrita fenomenala, pentru ca este un suflet bland si puternic in acelasi timp, cu atat de mult calm si atat de multa eleganta.

ELLE: Constientizezi faptul ca si tu, la randul tau, esti un model pentru atat de multi oameni? Simti o astfel de presiune?
L.N.: Da, poate fi coplesitor daca te gandesti in felul asta. Dar luati exemplul lui Oprah: face atat de multe lucruri si tot ceea ce face are efect, dar n-are nevoie sa monitorizeze tot sau sa fie constienta de ecoul actiunilor sale. Asta mi-ar placea si pentru mine. Trebuie sa raman consecventa fata de calea aleasa si sa continui sa fac lucrurile pentru care cred ca am chemare pe acest pamant, fara sa-mi fac griji in legatura cu sensul lor in marea schema a lucrurilor. Cred ca maretia noastra consta nu numai in ceea ce facem, dar si in ceea ce-i inspiram si pe altii sa faca. De exemplu, Alek Wek habar n-avea de existenta mea, dar cu toate astea mi-a influentat enorm viata. A fost eficienta ca model, fara sa stie macar ca exist. Asa ca nu simt o presiune, pentru ca tot ce am facut pana acum am facut pentru mine insami. Cred ca presiunea ar aparea daca as imprumuta de la altcineva.

ELLE: Dar este flatant sa stii ca esti un model pentru cineva?
L.N.: Este absolut flatant sa stii ca ai asupra celorlalti un efect mai mare decat ti-l percepi tu. Am vazut asta la Alek Wek, si a fost minunat cand am auzit-o ce miscata a fost cand a aflat cat de mult m-a inspirat. Este ceva ciclic. E frumos sa fii inspirat si apoi sa-i inspiri pe altii la randul tau.

ELLE: La cel de-al saptelea eveniment anual Black Women in Hollywood, organizat de Essence, ai tinut un discurs puternic, plin de pasiune, despre standardele de frumusete mainstream si cum te-au modelat acestea. Ai fost foarte deschisa in legatura cu faptul ca te simteai nesigura pe tine, din cauza culorii pielii, atunci cand erai mai tanara. In ce moment al vietii ai inceput sa te simti frumoasa?
L.N.: Cand aveam 16 ani, m-am mutat in Mexic si am locuit intr-un oras micut, unde erau doar cativa oameni de culoare. Mexicanii erau fascinati de culoarea pielii mele si imi amintesc ca un tip chiar a venit la mine si m-a intrebat daca-mi poate face o poza. Asta nu mi se mai intamplase niciodata. I-am acceptat propunerea si, in timp ce ma fotografia, a folosit niste cuvinte atat de magulitoare: „Oh, da! Perfect! Superb!. Era atat de fascinat de mine, iar eu m-am simtit atat de frumoasa in acele momente! M-am simtit de parca as fi fost soarele de pe cer. Aceasta intamplare a schimbat modul in care ma percepeam si mi-as dori ca oricine nu se simte suficient de dragut sa aiba parte de o astfel de experienta.

ELLE: In discursul tau ai vorbit foarte mult despre mama ta. Ce crede ea despre noua ta faima si incercarea de a ramane cu picioarele pe pamant?
L.N.: Ii tin foarte aproape pe cei care ma cunosc de dinainte de toata aceasta notorietate. Ei sunt capabili sa-mi fie prieteni si sa ia totul ca pe o noutate, ceea ce-mi aminteste de cat de norocoasa sunt si ca nu trebuie sa cred ca totul mi se cuvine. Ma ironizeaza si se distreaza pe seama mea, si apreciez asta.

Citeste si: 18 intrebari scurte pe Lupita Nyong’o

„Nu-mi hranesc increderea cu ceea ce crede publicul despre mine”

ELLE: Se spune despre tine ca esti noul style icon de la Hollywood. Cum ti-ai descrie stilul?
L.N.: Clasic cu un twist modern. Imi place sa nu ma iau foarte in serios si sa adaug un pic de umor vestimentatiei mele. Imi plac hainele care ma fac sa zambesc, imi plac tesaturile lejere. Imi place sa experimentez si sa incerc lucruri noi.

ELLE: Ai vreun sfat pentru persoanele care incearca sa-si descopere stilul?
L.N.: Cred ca trebuie sa mizezi pe eclectism. Cunosc persoane care sunt incredibil de stilate si care poarta numai negru, dar o fac extrem de elegant. Trebuie sa gasesti ce-ti place si sa te lasi purtat de intuitie.

ELLE: Ai scris, ai regizat si ai produs „In My Genes”, un documentar despre provocarile si tratamentul populatiei albino din Kenya. Ce te-a inspirat sa faci acest film?
L.N.: Ignoranta mea. Vecinul meu din Kenya are albinism si nu stiam nimic despre asta. In ultimul an de facultate, am decis sa ma duc acasa ca sa lucrez la filmul pentru licenta, iar mama mea tocmai fusese la prima intalnire a Societatii pentru Albinism din Kenya. Acolo a aflat de conditia si de prejudecatile cu care se confrunta cei care au albinism, de dificultatile pe care le au in a-si gasi un loc de munca. Mi-am dat seama ca am calatorit peste mari si tari ca sa-mi fac o educatie, dar nu stiam nimic despre starea vecinului meu de alaturi. Mi s-a parut groaznic. Oamenii cu albinism ies in evidenta, dar cu toate astea stim atat de putine despre ei sau de la ei. Insa eu rezonam cu aceasta problema, pentru ca am trait pe pielea mea (la propriu) cum e sa te simti inadecvata din cauza culorii pielii, fiind atat de vizibila si, totusi, invizibila. Am simtit ca am o legatura cu ei si mi-am dorit sa le spun povestea.

ELLE: Care a fost impactul acestei experiente in viata ta?
L.N.: Nu mai realizasem niciodata un documentar si a fost o munca facuta cu multa dragoste. A fost un proces destul de greu, pentru ca oamenii mi-au incredintat povestile lor de viata si trebuia sa fac ceva serios cu ele, iar asta a fost o mare responsabilitate. Mi-am dat seama cat de eficienta pot fi cand ma inconjor de lucruri pe care nu le cunosc, dar pe care vreau sa le aflu. Am invatat de una singura cum sa fac un documentar si astfel am aflat despre mine cat de repede acumulez cunostinte atunci cand ma intereseaza cu adevarat ceva.

ELLE: Ai fost desemnata de People ca fiind cea mai frumoasa persoana a anului 2014. Ce ai simtit cand ai aflat vestea?
L.N.: Am fost total surprinsa, flatata si entuziasmata. Abia asteptam sa-i spun fratelui meu mai mic, ale carui reactii sunt intotdeauna exagerate si sunt exact ceea ce am nevoie sa exprim atunci cand nu-mi gasesc cuvintele. Am urlat impreuna si ne-am dat unul altuia hi-five-uri virtuale. Desi faptul ca am fost desemnata cea mai frumoasa persoana a anului 2014 m-a facut sa ma simt mai apreciata din punct de vedere estetic, nu-mi hranesc increderea cu ceea ce crede publicul despre mine, ci cu legaturile create intre mine si oamenii pe care ii iubesc. Asta este o sursa mai sustenabila de incredere.

Traducere si adaptare de Crina Alexe
Foto: Alex Lubomirski pentru Lancome

Citeste si: 18 intrebari scurte pe Lupita Nyong’o

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK