Viata intr-o sala de asteptare

Cit de departe ai merge pentru a te proteja impotriva imbolnavirii de cancer mamar? Unele femei aleg sa-si extirpe sinii. De ce ?

Viata intr-o sala de asteptare

„Asteptarea ma epuizeaza', mi-a spus intr-o zi Carmen, prietena mea (nu e nu­mele ei ade­varat). „Mi-e atit de teama ca imi voi pier­de sinii, dar, in acelasi timp, sint ingrozita sa-i pas­trez. Parca as avea o bomba cu ceas… Imi amin­tesc perioada cind era mama in spital. Eu eram disperata ca o voi pierde, ea era terorizata de felul in care arata dupa mastectomie: era ma­celarita, de-a dreptul. Nici nu stiu cine suferea mai mult.'

Mama lui Carmen a murit cu cinci ani in ur­ma de cancer de sin; are o bunica si doua matusi operate cu acelasi diagnostic si doua verisoare ce se lupta de trei ani cu aceasta boala.

Judecind dupa istoria familiei, sansele prietenei mele de a se imbolnavi, la un moment dat, de cancer mamar sint destul de mari: 40-50% . Pina la ora actuala a facut nenumarate biopsii (din fericire, toate leziunile s-au dovedit a fi inofensive), dar anul trecut a existat suspi­ciunea unui „carcinom lobular in situ. (Este stadiul tumorii in care celulele modificate au ca punct de plecare lobulii de la nivelul glandei mamare. Prezenta lui la nivelul unei glande mamare determina cresterea riscului de a dezvolta cancer de sin si la nivelul celeilalte. In cazuri rare, carcinomul lobular in situ poate deveni o tumora invaziva.) Ceea ce a facut-o sa ia serios in calcul o interventie chirurgicala oncoplastica (operatia de extirpare a for­ma­tiu­ni­lor canceroase din sin si reconstructia sinului prin implantarea de muschi si proteze; este o tehnica noua, ce se practica de doi ani si in tara noastra.) Ce a determinat-o pe Carmen, cea mai optimista faptura pe care o cunosc, sa se gindeasca la o masura radicala ? Acelasi sentiment care a determinat milioane de femei din Statele Unite si Marea Britanie sa ia cu asalt clinicile de oncologie, solicitind mastecto­mii profilactice: frica de a-si pierde feminitatea (ca­re e mai cumplita decit teama de moarte).

De acord, extirparea sinului fara un diagnostic cert este o masura extrema, traumatizanta atit din punct de vedere fizic, cit si psihic si, ca orice proce­dura invaziva, deschide poarta unei serii nes­firsite de complicatii. Totusi, in comparatie cu alte masuri profilactice existente (me­dicamentele inhi­bitoare ale estrogenului – hormon ce fa­vo­rizea­za aparitia mai multor tipuri de cancer la sin – de genul tamoxifenului), ofera cea mai buna ga­rantie impotriva imbolnavirii, deoarece riscul este redus cu 90% (in cazuri foarte rare e posibil ca, din tesutul ramas in peretele pieptului, sa se dez­volte alte leziuni canceroase). Iata de ce, pentru femeile amenintate de un destin genetic ne­favorabil, inter­ven­tia chirurgicala oncoplastica pa­re a fi unica solutie. Evident, optiunea lor este contro­­ver­sata, iar isteria mastectomiilor la cerere ce a cuprins America a facut ca subiectul sa ajun­ga pe prima pagina a ziarelor din intreaga lume.

Motivele majore care determina o femeie sa ceara o mastectomie profilactica sint ingrijorarea si anxietatea care, de cele mai multe ori, depasesc cu mult riscurile reale, spune Dr. Ann M. Geiger, de la Wake Forest University Baptist Center, autoarea unui studiu de re­fe­rinta privind calitatea vietii pacientelor dupa aceasta interventie. La aceeasi concluzie au ajuns si cercetatorii bri­tanici in urma unui studiu facut in 1998: 2.000 de femei au fost rugate sa isi calculeze ris­cul incidentei cancerului mamar (pe baza unui chestionar), dupa care au fost trimise la o se­dinta de consiliere gene­tica. Rezultatul: ma­joritatea voluntarelor au avut tendinta sa isi exa­gereze factorii de risc (pina la 36 de procente).

Dar ce este consilierea genetica oncolo­gi­ca? E un ansamblu de tehnici ce presupune o abor­dare medicala, psihosociala, testarea ge­ne­tica (pentru a oferi informatii asupra unor ge­ne mutante, a caror identificare sugereaza un risc mare de aparitie a cancerului. De exemplu, mutatiile genelor BRCA1, BRCA2 si ale al­tor gene BRCA sint responsabile, dupa unii au­tori, de aproximativ 5% din cancerele ma­ma­re), precum si masurile care trebuie luate pentru a preveni aparitia bolii. Consi­lie­rea genetica on­cologica a cunoscut o dezvol­ta­­re uluitoare in ultimii ani, cu rezultate re­­mar­ca­bile. Princi­pa­la problema, la ora actuala, este aceea de a se­lecta din populatia generala candidatele perfecte pentru noua tehnica medicala, destul de costisitoare si delicata. In acest scop, a existat si in România un program national, derulat pe parcursul a doi ani (2004-2006), finantat de Ministerul Educatiei si Cercetarii, ale carui obiective principale au fost preventia si diagnosticul precoce, pentru a putea schimba tendintele evolutive ale cancerului.

Am facut aceasta paranteza pentru a in­te­lege ca, desi exista metode stiintifice destul de precise pentru a calcula riscul de im­bol­navire, nu exista nici o cale de a alunga definitiv ingrijorarea si spai­ma de boala din sufletul unui pacient. A doua par­te a studiului citat mai sus a demonstrat ca la un an de la consilierea genetica, in ciuda parametrilor calculati, toate femeile, fara exceptie, si-au mentinut tendinta de a exagera marja de risc. De ce? Pentru ca stresul fizic si psihic la care este su­pusa o femeie in timpul procesului de tes­ta­re, cu toa­te aceste scanari si biopsii (care te fac sa te sim­ti cio­pir­tita, dupa cum spune Carmen), poa­­te desena in mintea unei femei cel mai sumbru sce­na­riu. „Incepi sa crezi ca nu e decit o ches­ti­une de timp pina ce rezultatul va iesi pozitiv.'
 

In mod ironic, campaniile de prevenire a can­ce­­rului de sin si atentia uriasa pe ca­re me­dia a acor­dat-o acestei boli in ultimii ani, mili­ar­dele de do­lari investiti in centre de cerce­ta­re au dezvoltat (pe linga multele aspecte pozitive) o cultura a fricii. „Efortul de a face femeile sa constientizeze ris­cul imbolnavirii de cancer mamar si necesitatea scre­enin­g-urilor periodice a crescut in acelasi timp si fri­ca lor de imbolnavire, la o virsta la care nu ar trebui sa se gindeasca la asa ceva, spu­ne Dia­na Zuckerman, presedinte al National Research Center for Women and Families.

OK. Sa vedem atunci care e riscul real de imbol­navire al unei femei: conform statisticilor, se pa­re ca una din opt femei se va imbolnavi de can­cer de sin, cindva, pe parcursul vietii. Riscul creste odata cu virsta: daca pentru o femeie de 20 de ani sansele de imbolnavire sint 1 la 1.985, la treizeci de ani ajung sa fie 1 la 229, apoi 1 la 68 la 40 de ani si asa mai de­parte, pina cind, la 70 de ani, se ajunge la 1 din 24. Evident, in acest joc intra o multime de alte variabile, incepind cu virs­ta inceperii ciclului menstrual ( expunerea inde­lun­gata la estrogen creste riscul incidentei cance­ru­lui), virsta la care s-a nascut primul copil (se pare ca nasterea unui copil inainte de 30 de ani si alap­tarea la sin au un efect protector), numarul ru­delor de gradul unu care s-au imbolnavit de cancer ma­mar, expunerea indelungata la mediu to­xic, stilul de viata (dieta si exercitiu fizic). Mai putin de 10% dintre cazurile de cancer se da­torea­­za mutatiilor genelor BRCA1 si BRCA, dar identificarea acestor doi marcari face ca riscul im­bol­navirii sa creasca dramatic (intre 36% si 85%, potrivit datelor furnizate de cele mai re­cen­te studii si analize). „si totusi, din acest amalgam de factori si date, singurul element care conteaza cu adevarat atunci cind o femeie ia decizia unei mastectomii profilactice este istoria medicala a familiei', spune Dr. Marlene H. Frost, autoarea unui studiu publicat in 2003, in Journal of the American Medical Association, profesor asistent la Mayo Clinic College of Medicine. „A avea o ruda apropiata care se lupta cu cancerul este la fel de traumatizant ca a suferi de aceasta boala.

In studiul condus de Dr. Frost, la care au participat exclusiv rude de gradul intii ale pacientelor bol­­­­­nave de cancer mamar, mai mult de jumatate dint­­­­re persoanele chestionate au declarat ca sint o­b­­­se­­date de teama si de boala. O treime au spus ca boala rudelor le afecteaza viata de zi cu zi, iar 20% sufereau de insomnie datorata anxie­ta­­tii… (Car­men a mea doarme doar patru ore pe noap­­te, fata de cele opt pe care le respecta cu sfin­­­tenie in­ainte ca boala sa pu­na stapinire pe ea. Fe­­­tita ei mer­ge anul acesta la scoala si, in loc sa fie preocupata si emo­tionata de acest eveniment, suf­­­le­tul ei e cu totul in alta parte. „Ma simt atit de vi­­no­­­vata, mi-a marturisit intr-o zi.) Iata de ce, cind stai cu sabia deasupra capului, a taia raul de la­ ra­­­­dacina iti poate aduce pace in suflet. si-apoi, in­ter­­ventia oncoplastica profilactica este mai eleganta (respecta perfect linia anatomica, lasa mai pu­­tine cicatrici) si mai putin traumatizanta decit inter­­ventia clasica, de nevoie, in care pretul este chiar viata ta.

Totusi, multe nume sonore din societatea oncologica refuza sa recomande aceasta interventie. Do­m­niile lor sint preocupate in principal de as­pec­tul etic al mastectomiei atunci cind nu e absolut necesara. (Opiniile difera mai ales asupra procentului de risc incepind de la care o asemenea interventie poate fi luata in considerare). „Daca un pacient se prezinta la dentist cu o carie, numai un medic nebun i-ar scoate toti dintii, chiar daca pacientul ar cere-o. O femeie care insista sa solicite o mastectomie profilactica, impotriva sfatului me­dicului sau, in opinia mea, are nevoie de ajutor psihiatric, spune Dr. William Wood, prese­dintele departamentului de chirurgie oncolo­gica de la Emory University School of Me­dicine. „Atita timp cit pacienta este monitorizata si face mamografii regulate, nu are nici un motiv sa se teama ca va muri de cancer, chiar daca se va imbolnavi la un moment dat. Nu cred ca exista o persoana sanatoasa care sa solicite o mastectomie profilactica, stiind toate astea', spune el.

Chiar daca argumentele lui sint 100% rezo­na­bi­le si fundamentate stiintific, alte voci din lu­mea me­­­di­cala le contesta vehement: „Daca o femeie e atit de speriata incit nu poate as­tep­ta ziua de mii­ne, nu inteleg de ce n-am fa­ce tot ce se poate pentru ca aceste temeri sa ince­teze. E o proble­ma esentiala legata de calitatea vietii, spu­ne Dr. Ann M. Geiger. Po­trivit unui numar urias de studii, 70-90% dintre fe­meile care au ales mastectomia on­­­co­p­las­tica profilactica sint mul­tumite de rezultat: trei sferturi dintre ele dec­lara ca ingrijorarea lor a s­cazut considerabil si ca, daca ar fi sa aleaga din nou, ar urma ace­easi cale. Cele mai multe spun ca interventia nu le-a afectat deloc viata sexuala si nici perceptia asupra propriei feminitati. „Se simt bine prin simplul fapt ca au luat o decizie grea si i-au facut fata cu brio', explica Karen Hur­ley, un psiholog ce consiliaza mii de femei ce au tre­­cut prin aceasta incercare. „Se simt puternice si stiu ca, de acum incolo, pot face fata oricarei in­cer­­cari.'

…Formatiunea bizara din sinul prietenei me­le este un alt chist inofensiv, dar medicul a averti­za­t-o ca va fi nevoie de o biopsie. „Nu stiu la ce-mi foloseste o noua biopsie. Cred ca sint pe punctul de a lua o decizie, desi stiu ca oncologul meu vrea cu orice pret sa ma impiedice. Dar ce intelege el din toate temerile mele? Nu mai suport teama, ingrijorarea, testele, astepta­rea… Nu simti nici un fel de usurare stiind ca, pentru moment, rezultatele sint bune? – am intrebat. Carmen a ezitat, apoi mi-a raspuns cu o vo­ce de gheata: „Ba da. Pentru moment'.

Lioara Bradu

Foto:Hepta
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
Libertatea
Ego.ro
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din health & diet