Dreptul de a alege

„Aveam 21 de ani cind s-a intimplat. Eram inca la facultate, era intr-o vara si ieseam cu un tip de care nu imi pasa prea tare. La momentul acela m-am gindit ca era singurul lucru pe care puteam sa il fac, asa ca nu a fost o decizie grea. Mi-am facut o programare, m-am dus la o consultatie si peste trei zile doctorita, care semana cu profesoara mea de matematica din generala, tinara si blinda, mi-a facut chiuretajul, cu o anestezie locala. Am auzit mai tirziu ca unii medici faceau anestezie generala si cred ca as fi preferat sa nu fiu constienta atunci. Nu m-a durut, simteam doar cum se misca ceva in mine. Am plecat acasa pe picioarele mele, am trecut pe la farmacie si mi-am luat antibioticele, iar apoi am dormit. In zilele urmatoare am facut o hemoragie cumplita, pe care o controlam cu Clorocalcin. Apoi au inceput sa vina gindurile: cum ar fi fost daca l-as fi pastrat, oare ce era, oare era un pacat? A fost pentru prima data cind mi-am pus problema asta, fara sa fiu credincioasa. Acum imi dau seama ca a fost o decizie buna. Nu stiu daca ar fi la fel de buna acum, dar as prefera sa o pot lua eu', mi-a spus intr-o seara, dupa munca, Madalina, o cunostinta cu care ma intilnisem pentru altceva, dar careia voiam sa ii stiu parerea despre noul proiect de lege a avorturilor.

Legea respectiva, initiata de catre deputatii PDL Marius Dugulescu si Sulfina Barbu, poarta de fapt numele de „Lege privind infiintarea, functionarea si organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcina' si in continutul ei cuprinde si mentiunea ca „decizia de a pastra sau nu sarcina apartine exclusiv femeii'. La prima vedere o astfel de lege, care incurajeaza consilierea femeilor aflate in mod evident intr-o situatie stresanta si care spune explicit ca ele vor alege ce au de gind sa faca in continuare cu sarcinile lor, poate sa nu dea de gindit. Insa, de data aceasta, a facut-o. Putine initiative privind drepturile au mai reusit acest lucru pina acum in Romania, dar presa intreaga, mediul online si organizatiile non-guvernamentale au reactionat, de data aceasta, indirjit. S-au organizat dezbateri care chestionau necesitatea unei astfel de legi, s-au acordat interviuri si s-au publicat scrisori deschise care sa ceara retragerea proiectului, aflat in continuare, la inchiderea editiei, in Parlament. Si iata de ce.

Ce spune legea

Dupa o introducere care citeaza diverse texte din legislatia nationala, din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, legea propune, pe scurt, infiintarea si functionarea unor cabinete pentru criza de sarcina, adica acea situatie in care o persoana constientizeaza o sarcina nedorita. Daca ar fi ca Madalina sa retraiasca acum situatia prin care a trecut cu mai bine de zece ani in urma, asta ar insemna pentru ea ca respectivele cabinete ar informa-o intr-un cadru organizat in legatura cu riscurile pe care le presupune avortul pe care si-l doreste si cu drepturile si avantajele pe care, conform legii, le are ca femeie insarcinata. Informarea sau consilierea de care ar avea parte, care au facut atita vilva in ultima vreme, ar consta in mai multi pasi pe care Madalina ar trebui sa ii parcurga – de la explicarea procedurii chirurgicale si ilustrarea ei cu imagini foto si video, la informarea despre riscurile si complicatiile care pot aparea, printre ele „sterilitatea, suferinta psihologica, sindromul post-avort'.

Ar fi apoi informata despre stadiul de dezvoltare a embrionului pe care il poarta in pintec si i s-ar arata un film, alaturi de „sublinierea faptului ca embrionul este o fiinta umana in sensul deplin al cuvintului, a carei viata va inceta in urma procedurii medicale'. Apoi, examinarea ecografica, in urma careia Madalina, ca orice alta femeie aflata in situatia ei, ar primi un material inregistrat, dupa care ar fi lamurita in legatura cu alternativele pe care le are in locul avortului – adoptie, plasarea copilului in felurite centre de plasament; si ar primi o lista cu institutiile de stat si organizatiile care o pot ajuta.

Consilierul alaturi de care Madalina ar parcurge toti acesti pasi, spune legea, ar fi un medic, un psiholog sau un asistent social si fiecare femeie insarcinata va trebui sa fie consiliata in cel putin o sedinta cu privire la toate aceste lucruri, dupa care va trece printr-o perioada de gindire de minimum cinci zile in care va lua singura si in deplina cunostinta de cauza decizia. Ultimul pas ar fi ca ar semna un certificat fara de care nici un medic ginecolog nu va avea voie sa intrerupa sarcina decit daca viata ei este pusa intr-un pericol grav, „care nu poate fi inlaturat altfel'. In certificat, printre altele, va semna si ca a fost informata „ca avortul inseamna incetarea unei vieti, deoarece fatul este o fiinta umana vie chiar din momentul conceperii sale'. Propunerea, depusa in luna martie, a mai fost semnata de 49 de parlamentari.

De unde revolta?

Multe organizatii au reactionat imediat la proiectul de lege. Ele cer respingerea propunerii, semnaleaza faptul ca nu este corecta si ca vine in contradictie cu solicitarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care cere ca informatiile transmise de catre personalul medical femeilor care isi doresc intreruperea unei sarcini sa fie oferite intr-o maniera non-discriminatorie. Aceleasi organizatii argumenteaza si ca legea incalca principiile unei alte legi care exista deja, cea a Drepturilor Pacientului, transformind un drept intr-o obligatie. Organizatiile mai propun, alaturi de retragerea proiectului, adoptarea unei Strategii Nationale pentru Sanatatea Sexuala si Reproductiva, ca alternativa.
Diana Hatneanu, directorul executiv al Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – Comitetul Helsinki, una dintre cele care se razboiesc pentru retragerea proiectului, spune ca revolta se datoreaza mai ales faptului ca proiectul este confuz.

„In preambulul legii sint insirate niste serii de tratate si conventii a caror prezentare este rastalmacita in sensul ideii ca embrionul uman are drept la viata recunoscut. Dar lucrurile nu stau asa – CEDO nu a transat niciodata lucrurile atit de clar, mai ales pentru ca nu e problema juridicului sa stabileasca momentul cind incepe viata.' Tocmai de aceea legea este gresita – pentru ca vorbeste despre niste drepturi ale embrionului, numit uneori „copil' in textul oficial, care sint neclare si inca in dezbatere, si le pune mai presus de niste drepturi deja recunoscute – cele ale femeii. In plus, femeia este obligata sa semneze cum ca stie ca un avort inseamna incetarea unei vieti, deci, practic, ca este de acord cu omorirea unui om. Dar cum in Codul Penal avortul este sanctionat doar in anumite conditii, iar omorul este o cu totul alta infractiune, confuzia devine evidenta. Ceea ce spun initiatorii legii in mai multe rinduri este ca embrionul este o fiinta umana vie – lucru nerecunoscut de vreo curte internationala – , si pe aceasta premisa falsa se bazeaza toata argumentatia lor. „Dreptul la viata din momentul conceptiei nu este recunoscut din mai multe motive, unul dintre ele fiind si acela ca ar complica legislatia referitoare la contraceptie. Daca copilul s-a nascut, din perspectiva interesului lui se poate spune ca el a existat de la momentul conceptiei, dar acesta este un artificiu legal pentru a evita transarea problemei si pentru a echilibra sansele copilului. Nu putem sa strecuram intr-o lege astfel de concepte care ne influenteaza viata', continua Hatneanu.

Insa chiar asta face noua lege propusa, care a fost asemuita, in unele dintre aspectele ei, cu una cu o reputatie mult mai neagra – celebrul Decret 770. Toma Patrascu, vicepresedintele Asociatiei Secular Umaniste din Romania, aflata printre cele care sustin retragerea proiectului, crede ca „ceea ce prevede acest proiect este o aberatie, atit din punct de vedere juridic, cit si ca intentie. Sub masca consilierii se urmareste sperierea femeilor. Ei nu isi propun sa informeze obiectiv. E clar din faptul ca se spune in proiect ca embrionul este un copil, ca are drept la viata. Nici nu se pune problema ca ar fi o informare obiectiva atita timp cit se insista legal sa se arate imagini cu avortul'. Intr-adevar, desi pacientul are dreptul la informare, in cazul nici unei alte proceduri medicul nu este obligat sa ii arate imagini cu interventia pe care o va face. Informarea se face, sint mentionate si riscurile, dar imaginile nu se vad.

Insa problemele proiectului nu se opresc aici. Una dintre cele mai neplacute este si aceea ca un act medical relativ simplu se complica, ceea ce inseamna ca o procedura care poate fi facuta pe loc se amina. Si, continua Toma Patrascu, „se stie ca jumatate din populatia tarii traieste la tara sau in orase mici, unde nu are acces la servicii medicale. Asa ca femeia care vrea sa faca un avort trebuie sa se duca mai intii la o consultatie, apoi sa isi faca o programare pentru consiliere, sa se duca la cel putin o sedinta de consiliere, sa astepte cele cinci zile si apoi sa vina din nou'. Dincolo de inconvenientele evidente cu care vine aceasta aminare, ea poate sa insemne, in cazurile in care accesul la cabinet este dificil, si o trecere peste perioada in care se poate face in siguranta si legal un avort.

Mai este vorba si despre specialistii propusi sa lucreze in calitate de consilieri. Asociatia Secular Umanista a facut o estimare a costurilor pe care le-ar presupune adoptarea legii, care ar ajunge la 10 milioane de euro pe an, in conditiile in care statul nu mai acopera astazi nici analizele de baza. Daca acesti consilieri vor fi platiti de paciente, atunci piedicile administrative care se pun in calea avortului devin inca si mai evidente. Iar faptul ca acei consilieri, daca sint psihologi, asistenti sociali sau medici, nu pot sa acopere in totalitate, conform pregatirii lor, continutul consilierii, este inca un semnal de alarma.

Un altul este expunerea de motive din proiectul de lege care este, dupa cum sustine Toma Patrascu, o insiruire de falsuri medicale. „Se lasa sa se inteleaga ca avortul este foarte periculos; apoi, e clar ca, introducind restrictii, incurajezi avortul ilegal care este intr-adevar foarte periculos. Cind e efectuat legal, intr-un sistem sanitar, avortul e de 15 ori mai putin periculos decit o nastere. Se incearca acreditarea ideii ca avortul cauzeaza cancere, se vorbeste despre sindromul post-avort, care este o inventie a cercurilor religioase. Nici o organizatie serioasa nu recunoaste acest sindrom. Mai mult, diverse institutii au aratat ca nu sint legaturi intre avorturi si diferite stari mentale. Faptul ca femeia poate sa apeleze la avort e o maniera prin care i se imbunatateste starea mentala, pentru ca avortul reduce acest stres.'

Si daca luam in considerare si faptul ca unul dintre initiatorii proiectului, Marius Dugulescu, a mai avut astfel de initiative si in trecut, declarind in 2009 ca o astfel de lege ar fi doar un prim pas pentru interzicerea avorturilor, reactia diverselor organizatii si asociatii pare fireasca. Aceasta cu toate ca nici una dintre ele nu promoveaza avortul, cit mai degraba dreptul femeii de a putea sa aiba aceasta optiune.

Tabara PRO

„Era agitatie la usa. Multa lume si multe fete. M-am asezat la coada, am platit. Nu stiu cit, cred ca mi s-a dat si chitanta. Singura intrebare care mi s-a pus legata de decizia mea a fost dupa ce doctorul incepuse sa isi faca treaba. De ce nu inainte? De ce nu m-a intrebat nimeni inainte?', spune lacrimind Gabriela, o tinara pe care o puteti vedea facind o marturie personala pe site-ul „Rupe Tacerea' al campaniei cu acelasi nume derulata de Asociatia Pro-Vita pentru Nascuti si Nenascuti. Pentru cele ca ea, care regreta o alegere facuta intr-un moment de slabiciune, legea pare sa fie o solutie care poate imbunatati starea femeilor din Romania.

Larisa Iftime, reprezentanta Asociatiei Pro-Vita, spune ca membrii asociatiei sint multumiti ca, in sfirsit, doi parlamentari au initiat un asemenea proiect si alti 49 ii sustin in conditiile in care, in 2003, o ancheta printre parlamentari a aratat ca nici unul nu era interesat de problema. Iar cele care vor beneficia, spune Iftime, sint femeile si cei din jurul lor, si asta in conditiile in care „problema femeii, in Romania, in ultimii ani, este destul de controversata. Pe de o parte, feminismul vrea ca femeia sa devina activa social, sa fie cit mai prezenta in realitati politice, dar toate acestea facindu-se pe fondul deteriorarii unei situatii, a unor comunitati si institutii cu traditii. Familia incepe sa aiba din ce in ce mai multe probleme, femeia nu mai are timp sa se ocupe de educatia copilului'. Tocmai de aceea o astfel de lege o poate scuti pe femeie de niste suferinte. „Avortul are consecinte fizice multiple. Toate se aduna undeva, mai ales in familie, mai ales in jurul mamei. Toti cei din jurul femeii sufera, de la sot la copil. Daca discutam doar la modul general aceasta lege, ea nu ar face decit sa ridice o problema morala femeilor care vor sa faca un avort. Le-ar face sa inteleaga ca avortul nu este un fapt comun, ca acela de a minca sau a bea un pahar de apa. Avortul este o operatie complexa din punct de vedere fizic, precum si o problema din punct de vedere psihic si moral. Legea nu face decit sa ridice un semn de intrebare. Ea le face pe femei sa se mai intrebe inca o data daca e bine sau rau ceea ce fac. In proiectul de lege, nu exista nici un paragraf prin care sa se interzica avortul.'

Cit despre consecintele negative pe care le-ar putea avea o astfel de lege, ele nu exista, spun cei care sustin proiectul. Nici nu ar avea cum, zic ei, atita vreme cit legea ridica doar probleme de natura teoretica si nu obstructioneaza pe nimeni. Insa problemele de natura teoretica pot fi numite astfel doar de acele femei care gindesc, oricum, in liniile sugerate de textul legii. Pentru celelalte, faptul ca ar fi nevoite sa semneze ca sint de acord cu incetarea unei vieti poate sa fie o problema mai mult decit teoretica. Intrebata daca o astfel de lege nu incalca drepturile femeii, Larisa Iftime a fost de acord. „Daca vorbim despre «dreptul femeii de a dispune de propriul corp», concepte ultraliberaliste, da. Dar avortul nu este o procedura terapeutica, de vindecare. Gama complicatiilor medicale, care urmeaza unui asemenea «drept», este mare, putind ajunge chiar pina la deces. Acest drept al femeii de a dispune de propriul corp poate fi inteles si ca un fel de automutilare. Mentalitatea acestor drepturi nelimitate, din pacate, a creat aceasta situatie cu totul speciala a femeii din Romania.'

Iar aceasta situatie, dupa cum spun asociatiile Pro-Vita, si, conform lor, dupa cum o arata si mass-media, este una plina de suferinte care provin si din viziunile adoptate in ultimii ani – idei feministe extremiste si viziuni ateiste. In aceste conditii, legea nu face decit „sa puna intrebari pertinente asupra acestei situatii desantate. Inseamna oare aceasta lege ca sint obstructionate libertatile femeii? In politicile actuale de acest gen, cind se vorbeste de libertatea femeii de a dispune de propriul corp, intr-un limbaj natural, aceasta ar insemna: femeia sa nu mai aiba grija de copii, femeia sa renunte la casatorie in orice moment, femeia sa aiba relatii sexuale de la cea mai mica virsta posibila, fara nici o opreliste morala, femeia sa faca avort fara a se intreba daca e bine sau e rau'. Iar faptul ca legea, privita deja ca o privare de drepturi pentru femei, exista, cel putin in stadiul de proiect, inseamna, pentru cei care au gindit-o si pentru cei care o sustin, ca in societate exista un numar de femei care accepta acest punct de vedere.

Alte obiectii ale celor care se impotrivesc legii sint desfiintate de catre cei care o sustin. Spre exemplu, faptului ca informatiile despre avort sint prea detaliate si prezentate brutal i se opun legile dintr-un numar de state americane, care includ chiar si informatii despre abilitatea fatului de a simti durerea, despre efectul avortului asupra fertilitatii in viitor si despre legaturile dintre cancerul mamar si avort.

Cit despre confuzia fundamentala dintre concepte ca „embrion', „fat' sau „copil', „aici se ascunde una dintre deturnarile facute de limbajul de lemn al celor care sustin avortul, care numesc copilul «masa celulara» sau «produs de conceptie». Asta inseamna ca ei se feresc sa raspunda la intrebare, se feresc sa spuna ca in pintecele mamei insarcinate este un copil. Iar copilul este o fiinta umana din momentul conceptiei. Asta este o problema fundamentala, la care raspunde in mod misterios afectivitatea femeii, nu aceasta rationalitate de tip ideologic. Orice femeie insarcinata are intuitia ca poarta in pintece o fiinta umana. Sa spunem acest adevar. Daca nu-l spunem, psihicul nostru devine schizoid', spun cei de la Asociatia Pro-Vita.

Inainte de final

Ca in oricare alta dezbatere, argumentele pro si contra se pot insirui la nesfirsit. Pina la urma, insa, avem o potentiala lege care are mai multi detractori decit sustinatori si care pare sa faca mai mult rau decit bine. Cu toate acestea, 51 de parlamentari – dintre care peste zece sint femei – au sustinut proiectul care a mai fost girat, in timpul dezbaterilor, si de presedintele Colegiului Medicilor din Romania. Aceasta in situatia in care, in Romania ca si in tarile din jur, numarul de avorturi este in scadere, iar la nivel mondial politicile privind planificarea familiala si contraceptia au dus la o stabilizare a numarului de intreruperi de sarcina. Avorturile sint legale la noi de doar 22 de ani si cam atit ne-a si luat sa facem peste 7 milioane de avorturi inregistrate. Numarul este inspaimintator si nu face decit sa confirme faptul ca avortul este inca o metoda de contraceptie la care recurgem prea usor. Dar daca stam sa ne gindim ca in 90 au fost inregistrate aproape un milion de avorturi, iar in 2009 „doar' 115 mii, pare ca incepem sa ne invatam, cu greu, lectiile. Si o facem fara sa avem nevoie de legi care sa ne puna probleme de natura morala – caci, pina la urma, nici nu este acesta rolul lor. Insa legile ca aceea despre care se vorbeste atit lovesc intr-un drept pe care femeile s-au luptat multi ani ca sa il obtina. Si pe care acum, ca il au, ar putea sa il exercite mai sanatos.
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK